Legea 233/2016 parteneriat public-privat

S-a publicat legea care reglementeaza parteneriatul public – privat.

Legea 233/24.11.2016 a fost publicata in monitorul oficial, urmand sa intre in vigoare in 30 de zile de la publicare. Ca aspecte procedurale, se vor respecta prevederile legale astfel:

Proiectele de parteneriat public-privat sunt atribuite potrivit prevederilor Legii nr. 98/2016, cu completările ulterioare, ale Legii nr. 99/2016 sau ale Legii nr. 100/2016, după caz, în funcţie de obiectul contractului şi modalitatea în care studiul de fundamentare prevede transferul unei părţi semnificative a riscului de operare de natură economică, în legătură cu exploatarea lucrărilor şi/sau a serviciilor în cauză.
 
Procedura de selecţie a partenerului privat include şi procedura de atribuire necesară încheierii contractului de parteneriat public-privat cu societatea de proiect.

Regasiti mai jos textul integral

Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1
Domeniu de aplicare

Art. 1. –
(1) Prezenta lege reglementează încheierea şi derularea parteneriatului public-privat.
(2) Parteneriatul public-privat are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu public şi/sau operării unui serviciu public, în condiţiile prezentei legi.
Art. 2. –
Prevederile prezentei legi se aplică de către partenerul public pentru implementarea unui proiect, în cazul în care studiul de fundamentare a proiectului demonstrează, pe lângă elementele principale prevăzute la art. 19 alin. (1), faptul că veniturile care urmează să fie obţinute de societatea de proiect din utilizarea bunului/bunurilor sau operarea serviciului public ce formează obiectul proiectului sunt generate, în totalitate sau în majoritate, prin plăţi efectuate de către partenerul public sau de către alte entităţi publice în beneficiul partenerului public.
Art. 3. –
Mecanismul parteneriatului public-privat este caracterizat de următoarele elemente, care se vor detalia în normele de aplicare a prezentei legi:
a) cooperarea dintre partenerul public şi partenerul privat, în vederea implementării unui proiect public;
b) durata relativ lungă de derulare a raporturilor contractuale, care să permită partenerului privat recuperarea investiţiei şi realizarea unui profit rezonabil;
c) finanţarea proiectului, în principal din fonduri private şi, după caz, prin punerea în comun a fondurilor private cu fonduri publice;
d) atingerea scopului urmărit de partenerul public şi partenerul privat;
e) distribuirea riscurilor între partenerul public şi partenerul privat, în funcţie de capacitatea fiecărei părţi contractante de a evalua, gestiona şi controla un anumit risc.
Art. 4. –
(1) Formele de parteneriat public-privat sunt:
a) parteneriatul public-privat contractual – parteneriatul public-privat realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public, partenerul privat şi societatea de proiect al cărei capital social este deţinut integral de partenerul privat;
b) parteneriatul public-privat instituţional – parteneriatul public-privat realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public şi partenerul privat, prin care se constituie de către partenerul public şi partenerul privat o societate nouă, care va acţiona ca societate de proiect şi care, ulterior înregistrării în registrul societăţilor, dobândeşte calitatea de parte la contractul de parteneriat public-privat respectiv.
(2) Atât în cazul parteneriatului public-privat contractual, cât şi în cazul parteneriatului public-privat instituţional, dacă o altă entitate publică intenţionează să sprijine realizarea proiectului prin asumarea faţă de partenerul privat desemnat câştigător a procedurii de atribuire a contractului sau faţă de societatea de proiect a unei/unor obligaţii de plată sau de garanţie, în beneficiul partenerului public, poate face acest lucru numai în situaţia în care obligaţia de plată sau de garanţie a fost prevăzută în studiul de fundamentare şi în documentaţia de atribuire a procedurii, într-o modalitate clară, precisă şi neechivocă, indicându-se condiţiile în care poate fi realizată.
(3) Asumarea de către entitatea publică a obligaţiei/obligaţiilor, în conformitate cu prevederile alin. (2), se poate face în condiţiile stabilite prin normele de aplicare, după caz:
a) după desemnarea de către partenerul public a câştigătorului procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat, dar mai înainte de semnarea contractului, situaţie în care entitatea publică devine astfel parte a contractului respectiv de la momentul încheierii acestuia; sau
b) după semnarea contractului de parteneriat public-privat, în timpul executării acestuia, situaţie în care entitatea publică încheie cu părţile contractului respectiv un act adiţional, ce stabileşte drepturile şi obligaţiile reciproce, entitatea publică devenind parte a contractului în cauză de la momentul încheierii actului adiţional respectiv.
Art. 5. –
Contractele de parteneriat public-privat pot fi încheiate şi în scopul efectuării unei activităţi relevante în sectoarele de utilitate publică prevăzute în Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, precum şi în vederea realizării de către un operator privat a serviciilor comunitare de utilităţi publice prevăzute în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu luarea în considerare a prevederilor art. 1 şi 2.
SECŢIUNEA a 2-a
Definiţii

Art. 6. –
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) afiliat – orice persoană asupra căreia se poate exercita, direct sau indirect, o influenţă dominantă sau care poate exercita o influenţă dominantă ori care, ca urmare a asocierii cu o persoană, se află sub influenţa dominantă a unei alte persoane. Influenţa dominantă se prezumă în cazul în care o persoană, direct sau indirect, deţine majoritatea capitalului social subscris sau controlează majoritatea voturilor asociate acţiunilor/părţilor sociale emise sau poate numi mai mult de jumătate dintre membrii organului de administrare, de conducere sau de supraveghere;
b) finanţatorii proiectului de parteneriat public-privat – persoanele fizice sau juridice care pun la dispoziţia societăţii de proiect mijloacele financiare necesare îndeplinirii obligaţiilor asumate de partenerul privat, în temeiul contractului de parteneriat public-privat;
c) finanţarea proiectului de parteneriat public-privat – presupune finanţarea investiţiilor realizate în cadrul proiectului şi finanţarea utilizării bunului/bunurilor sau operării serviciului public ce formează obiectul proiectului;
d) investitor privat – orice persoană juridică sau asociere de persoane juridice, română sau străină, care aparţine categoriilor prevăzute la art. 8, care şi-a manifestat interesul de a participa în cadrul procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat;
e) investiţii realizate în cadrul proiectului – investiţii care au drept obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri în cadrul proiectului de parteneriat public-privat;
f) partener privat – investitorul privat sau asocierea de investitori privaţi care a semnat cu partenerul public contractul de parteneriat public-privat;
g) societate de proiect – societate care se înfiinţează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul implementării proiectului.
SECŢIUNEA a 3-a
Partenerul public şi partenerul privat

Art. 7. –
Este partener public, în sensul prezentei legi, oricare dintre entităţile care sunt autorităţi contractante sau entităţi contractante în sensul art. 4 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu completările ulterioare, al art. 4 din Legea nr. 99/2016, precum şi al art. 9 şi 10 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii.
Art. 8. –
Orice persoană juridică sau asociere de persoane juridice poate să participe în cadrul procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat, cu condiţia să nu aparţină categoriilor de parteneri publici prevăzute la art. 7.
Art. 9. –
Investitorul privat desemnat câştigător al procedurii de atribuire care încheie un contract de parteneriat public-privat dobândeşte calitatea de partener privat.
SECŢIUNEA a 4-a
Finanţarea proiectului de parteneriat public-privat

Art. 10. –
Finanţarea investiţiilor care se realizează în cadrul proiectelor de parteneriat public-privat se poate asigura, după caz:
a) integral, din resurse financiare asigurate de partenerul privat; sau
b) din resurse financiare asigurate de partenerul privat, împreună cu partenerul public.
Art. 11. –
Partenerul privat asigură finanţarea necesară realizării investiţiilor din resurse proprii şi/sau din resurse atrase din partea unor finanţatori.
Art. 12. –
Partenerul public poate contribui la finanţarea realizării investiţiilor cu resurse financiare publice provenind exclusiv din fonduri externe nerambursabile postaderare şi din contribuţia naţională aferentă acestora, în condiţiile prevăzute de legislaţia Uniunii Europene.
Art. 13. –
(1) Partenerul public va putea contribui la realizarea proiectului de parteneriat public-privat prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi, în condiţiile specificate în normele de aplicare a prezentei legi:
a) constituirea anumitor drepturi în favoarea societăţii de proiect sau partenerului privat, în condiţiile legii;
b) aporturi în numerar la capitalul social al societăţii de proiect;
c) asumarea unor obligaţii de plată faţă de partenerul privat sau societatea de proiect;
d) acordarea de garanţii, în condiţiile legii, în favoarea finanţatorilor proiectului de parteneriat public-privat care sunt instituţii de credit sau instituţii financiare.
(2) Contribuţia partenerului public la proiectul de parteneriat public-privat se va face în condiţiile reglementărilor privind ajutorul de stat, utilizarea fondurilor publice şi, respectiv, încadrarea în limitele prevăzute de lege cu privire la deficitul bugetelor publice şi datoria publică.
(3) În cazul în care, prin contractul de parteneriat public- privat, se stabilesc în sarcina partenerului public obligaţii de plată ce vor implica utilizarea fondurilor publice, creditele de angajament şi creditele bugetare necesare vor fi incluse în bugetele publice corespunzătoare, în condiţiile legii.
(4) Partenerul public poate efectua plăţi din fonduri publice către societatea de proiect ori partenerul privat exclusiv pe parcursul operării şi întreţinerii proiectului realizat în parteneriat public-privat, cu excepţia participării la finanţarea investiţiilor care se realizează în cadrul proiectului, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi la art. 12.
Art. 14. –
(1) Prin contractul de parteneriat public-privat, partenerul public va putea transmite sau constitui, în favoarea societăţii de proiect, dreptul de a colecta şi utiliza pentru derularea proiectului tarife de la utilizatorii bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul proiectului de parteneriat public-privat. Tipurile de tarife şi nivelul acestora se reglementează în condiţiile legii.
(2) Veniturile proiectului rezultate din colectarea tarifelor de către societatea de proiect se completează cu obligaţiile de plată ale partenerului public către societatea de proiect sau partenerul privat, după caz, conform prevederilor contractului de parteneriat public-privat.
Art. 15. –
Beneficiarul direct al utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public- privat poate fi, în condiţiile stabilite prin contractul de parteneriat public-privat, fie partenerul public ori o altă entitate publică, fie publicul în general.
Art. 16. –
(1) Partenerul privat sau, după caz, societatea de proiect poate constitui garanţii cu privire la creanţele şi drepturile deţinute în temeiul contractului de parteneriat public-privat, exclusiv în favoarea finanţatorilor proiectului de parteneriat public-privat care sunt instituţii de credit sau instituţii financiare şi numai pe durata contractului de parteneriat public-privat.
(2) Partenerul privat poate constitui garanţii asupra acţiunilor sau părţilor sociale deţinute în societatea de proiect, exclusiv în favoarea finanţatorilor proiectului de parteneriat public-privat care sunt instituţii de credit sau instituţii financiare şi numai pe durata contractului de parteneriat public-privat.
(3) Prin contractul de parteneriat public-privat se va conveni modalitatea de preluare sau de stingere a garanţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), în ipoteza încetării contractului înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, în vederea protejării interesului public şi a intereselor finanţatorilor proiectului.
CAPITOLUL II
Pregătirea proiectului de parteneriat public-privat

Art. 17. –
În vederea încheierii unui contract de parteneriat public-privat este necesară parcurgerea următoarelor etape:
a) pregătirea studiului de fundamentare de către partenerul public pe baza unui studiu de fezabilitate;
b) în cazul proiectelor de investiţii publice medii şi semnificative, parcurgerea etapelor specifice este reglementată de cap. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2014, cu modificările şi completările ulterioare;
c) parcurgerea procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public-privat;
d) semnarea contractului de parteneriat public-privat.
Art. 18. –
(1) Iniţiativa realizării unui proiect în regim de parteneriat public-privat aparţine partenerului public.
(2) Pentru iniţierea unui proiect de parteneriat public-privat, partenerul public iniţiator întocmeşte un studiu de fundamentare.
(3) Pentru întocmirea studiului de fundamentare, partenerul public poate contracta, în condiţiile legii, servicii de consultanţă tehnică, economică şi juridică.
(4) Costurile generate de realizarea studiului de fundamentare se suportă de către partenerul public.
Art. 19. –
(1) Studiul de fundamentare trebuie să evidenţieze următoarele elemente principale, care justifică, din punct de vedere economic, implementarea proiectului:
a) gradul de suportabilitate a proiectului şi comparaţia opţiunilor/aranjamentelor contractuale alternative pentru implementarea proiectului;
b) structura de distribuire a riscurilor pentru fiecare opţiune alternativă de implementare a proiectului;
c) caracterizarea proiectului prin raportare la deficitul public şi la datoria publică, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislaţiei Uniunii Europene;
d) finanţabilitatea proiectului;
e) eficienţa economică a proiectului.
(2) Conţinutul şi procedura de realizare şi actualizare a studiului de fundamentare, inclusiv elementele principale prevăzute la alin. (1), se vor detalia în normele de aplicare a prezentei legi.
Art. 20. –
(1) Gradul de suportabilitate a proiectului reprezintă posibilitatea generică a proiectului de a mobiliza resursele financiare necesare acoperirii costurilor.
(2) Gradul de suportabilitate a proiectului priveşte capacitatea financiară a partenerului public şi a oricăror altor entităţi publice implicate necesare îndeplinirii obligaţiilor de natură financiară asumate în cadrul contractului de parteneriat public-privat şi, după caz, capacitatea financiară a beneficiarilor direcţi ai utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public-privat.
Art. 21. –
Studiul de fundamentare va cuprinde o identificare a categoriilor de riscuri aferente implementării proiectului, cuantificarea acestora şi o prezentare a unor alternative de alocare a riscurilor între părţile contractante, în funcţie de capacitatea fiecărei părţi de a gestiona riscul asumat.
Art. 22. –
Din studiul de fundamentare trebuie să rezulte în ce măsură obligaţiile care urmează să fie asumate de către partenerul public în temeiul contractului de parteneriat public- privat afectează limitele de datorie publică şi deficit bugetar, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislaţiei Uniunii Europene.
Art. 23. –
(1) Studiul de fundamentare trebuie să analizeze şi să stabilească finanţabilitatea proiectului în regim de parteneriat public-privat.
(2) Un proiect este considerat finanţabil dacă structura sa tehnică, financiară şi juridică permite, în condiţiile pieţei, atragerea de credite şi/sau a altor resurse financiare, în vederea asigurării finanţării proiectului pe toată durata de viaţă a acestuia.
Art. 24. –
Eficienţa economică a proiectului este demonstrată prin întocmirea şi includerea, în cadrul studiului de fundamentare, a unei analize cost-beneficiu, structura şi obiectivele acesteia urmând a fi realizate în conformitate cu prevederile normelor de aplicare a legii.
CAPITOLUL III
Procedura de atribuire a proiectului de parteneriat public-privat

Art. 25. –
Proiectele de parteneriat public-privat sunt atribuite potrivit prevederilor Legii nr. 98/2016, cu completările ulterioare, ale Legii nr. 99/2016 sau ale Legii nr. 100/2016, după caz, în funcţie de obiectul contractului şi modalitatea în care studiul de fundamentare prevede transferul unei părţi semnificative a riscului de operare de natură economică, în legătură cu exploatarea lucrărilor şi/sau a serviciilor în cauză.
Art. 26. –
Procedura de selecţie a partenerului privat include şi procedura de atribuire necesară încheierii contractului de parteneriat public-privat cu societatea de proiect.
Art. 27. –
Dacă în cadrul procedurii de selecţie nu se poate semna contractul de parteneriat public-privat, în condiţiile legii, cu niciunul dintre investitorii privaţi care au depus oferte, partenerul public are dreptul de a lansa o nouă procedură.
Art. 28. –
(1) În cazul aplicării prevederilor art. 39, procedura de selecţie a noului partener privat se face cu respectarea prevederilor art. 25.
(2) În situaţia în care, în baza contractului de parteneriat public-privat aplicabil, partenerul public are raporturi juridice directe cu finanţatorii proiectului, desemnarea noului partener privat de către partenerul public se va face, în condiţiile legii, pe baza consultării cu finanţatorii proiectului, în conformitate cu prevederile contractului de parteneriat public-privat în cauză.
(3) În cazul în care nu poate fi încheiat contractul cu un nou partener privat, partenerul public va rezilia contractul de parteneriat public-privat în cauză.
Art. 29. –
Prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor se aplică în mod corespunzător.
Art. 30. –
Contractul de parteneriat public-privat încheiat în conformitate cu prevederile prezentei legi este contract administrativ.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii privind contractul de parteneriat public-privat

Art. 31. –
(1) În situaţia asocierii unor entităţi publice în vederea atribuirii şi încheierii unui contract de parteneriat public- privat, acestea trebuie să stabilească, în acordul de asociere:
a) modul de repartizare între asociaţi şi condiţiile de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din calitatea de partener public, pe parcursul executării contractului de parteneriat public-privat, cu respectarea dispoziţiilor legale în materia proprietăţii publice;
b) modul de utilizare a bunului/bunurilor şi de operare a serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public- privat;
c) modul de repartizare între asociaţi, la terminarea contractului, şi condiţiile ulterioare de exercitare a drepturilor asupra bunului/bunurilor ce formează obiectul parteneriatului public-privat, cu respectarea dispoziţiilor legale în materia proprietăţii publice.
(2) Societatea de proiect se constituie având ca scop exclusiv realizarea tuturor activităţilor necesare, direct şi indirect, pentru îndeplinirea obiectului proiectului de parteneriat public- privat.
Art. 32. –
Contractul de parteneriat public-privat reglementează cel puţin următoarele aspecte:
a) obiectul proiectului realizat în parteneriat public-privat;
b) condiţiile de înfiinţare şi funcţionare a societăţii de proiect;
c) termenele de realizare a lucrărilor;
d) drepturile constituite în favoarea partenerului privat şi a societăţii de proiect, inclusiv cu privire la bunurile cu care partenerul public contribuie la realizarea proiectului de parteneriat public-privat;
e) drepturile şi obligaţiile partenerului public, ale partenerului privat şi ale societăţii de proiect, pe parcursul derulării proiectului de parteneriat public-privat, inclusiv obligaţiile partenerului privat şi ale societăţii de proiect menite să garanteze respectarea destinaţiei bunurilor implicate în proiectul de parteneriat public- privat şi a condiţiilor de realizare a serviciului public;
f) regimul juridic al bunurilor implicate în proiect, inclusiv al bunurilor realizate sau dobândite în cursul derulării proiectului şi modalitatea de transfer al acestor bunuri la încetarea contractului, cu respectarea dispoziţiilor legale în materia proprietăţii publice;
g) durata contractului;
h) modalitatea de finanţare şi etapele proiectului de parteneriat public-privat;
i) remunerarea partenerului privat, indicând în detaliu modalitatea de calcul şi de plată, inclusiv posibilitatea compensărilor/deducerilor între sumele de plată cuvenite partenerului privat şi orice eventuale daune sau alte sume de plată datorate de către partenerul privat;
j) modalitatea de alocare a riscurilor în cadrul proiectului de parteneriat public-privat;
k) caracteristicile şi obiectivele de performanţă ale bunului sau bunurilor ce vor fi realizate în cadrul proiectului, precum şi indicatorii de performanţă a serviciului public ce formează obiectul proiectului;
l) modalitatea de monitorizare şi control de către partenerul public al respectării obligaţiilor partenerului privat şi ale societăţii de proiect;
m) procedura de aprobare de către partenerul public a contractelor încheiate de partenerul privat şi societatea de proiect cu afiliaţii partenerului privat;
n) garanţiile de bună execuţie ce vor fi asigurate de partenerul privat;
o) asigurările ce vor fi încheiate şi menţinute pe parcursul derulării proiectului de parteneriat public-privat;
p) proceduri de preluare a drepturilor şi obligaţiilor partenerului privat de către finanţatorii proiectului şi/sau un nou partener privat;
q) răspunderea contractuală, inclusiv sancţiunile şi penalităţile aplicabile partenerului privat în cazul neexecutării obligaţiilor sale, în special în cazul neatingerii sau nemenţinerii obiectivelor ori indicatorilor de performanţă, precum şi, după caz, posibilitatea compensării sumelor astfel datorate de partenerul privat cu plăţile datorate de partenerul public în temeiul contractului de parteneriat public-privat;
r) dreptul partenerului public de a modifica unilateral anumite părţi ale contractului şi dreptul partenerului public de a denunţa unilateral contractul, precum şi condiţiile de exercitare a acestor drepturi în conformitate cu prevederile art. 35, inclusiv modalitatea de stabilire şi plată a eventualei compensaţii datorate partenerului privat;
s) mecanisme de împărţire a profitului;
t) procedura şi limitele subcontractării;
u) cauzele de încetare a contractului şi condiţiile în care se asigură continuitatea serviciului public realizat în cadrul parteneriatului public-privat;
v) orice alte aspecte care, în conformitate cu prevederile prezentei legi, sunt parte a contractului de parteneriat public- privat.
Art. 33. –
(1) Durata contractului de parteneriat public-privat se stabileşte, în principal, în funcţie de perioada de amortizare a investiţiilor ce urmează să fie realizate de către societatea de proiect şi în funcţie de modalitatea de finanţare a acestor investiţii.
(2) Stabilirea duratei se va face astfel încât:
a) să se evite restricţionarea artificială a concurenţei;
b) să se asigure un profit rezonabil pentru domeniul respectiv, ca urmare a exploatării bunului/bunurilor ce formează obiectul proiectului;
c) să se asigure un nivel rezonabil şi suportabil al preţurilor pentru serviciile ce formează obiectul proiectului, ce urmează să fie plătite de către beneficiarii serviciilor.
Art. 34. –
(1) Partenerul public poate constitui, în condiţiile legii, în beneficiul societăţii de proiect, cu privire la bunuri destinate realizării proiectului şi asupra cărora are dreptul de a dispune, în condiţiile legii:
a) drepturi de concesiune asupra bunurilor proprietate publică sau drepturi născute din închirierea bunurilor proprietate publică;
b) drepturi de superficie sau drepturi de folosinţă asupra bunurilor proprietate privată.
(2) Partenerul privat sau societatea de proiect, după caz, nu va putea subconcesiona, în tot ori în parte, bunurile, serviciile sau lucrările concesionate şi nu va putea încredinţa realizarea obiectului contractului unei alte persoane, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de prezenta lege.
Art. 35. –
(1) Din motive excepţionale legate de interesul public, partenerul public poate modifica unilateral sau, după caz, denunţa unilateral contractul de parteneriat public-privat, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) această posibilitate, inclusiv categoriile de motive excepţionale legate de interesul public, a fost inclusă în documentaţia de atribuire, într-o modalitate clară, precisă şi neechivocă, precum şi în contractul de parteneriat public-privat;
b) modificarea contractului nu alterează natura generică a contractului iniţial;
c) cu notificarea prealabilă a partenerului privat şi a societăţii de proiect.
(2) În sensul prezentei legi, pot constitui motive excepţionale legate de interesul public aspecte precum cele legate de sănătatea publică, protecţia mediului, standarde de siguranţă şi calitate, suportabilitatea tarifului de către utilizatorii serviciului, necesitatea de a asigura accesul neîngrădit la un anumit serviciu public.
(3) În cazul în care modificarea ori denunţarea unilaterală a contractului îi aduce un prejudiciu, partenerul privat are dreptul la o justă despăgubire, stabilită potrivit prevederilor normelor de aplicare a legii, modalitatea de determinare fiind prevăzută în contractul de parteneriat public-privat.
(4) Contractul de parteneriat public-privat trebuie să conţină un mecanism de ajustare a plăţilor către partenerul privat şi societatea de proiect, în situaţia în care modificarea unilaterală a contractului de către partenerul public este favorabilă partenerului privat, prin reducerea lucrărilor ce trebuie executate sau în orice altă modalitate.
(5) În caz de dezacord cu privire la suma despăgubirii/ajustării, aceasta va fi stabilită de către instanţa judecătorească competentă. Dezacordul nu va permite, în niciun caz, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către partenerul privat sau, după caz, societatea de proiect.
Art. 36. –
Contractul de parteneriat public-privat poate fi modificat numai în cazurile şi în condiţiile de modificare a contractului prevăzute de legea care reglementează procedura de atribuire, conform prevederilor art. 25.
Art. 37. –
Contractul de parteneriat public-privat trebuie să prevadă bunurile sau categoriile de bunuri care, pe parcursul derulării contractului sau la încetarea acestuia, urmează să intre în proprietatea partenerului public, respectiv a societăţii de proiect inclusiv, după caz:
a) bunurile realizate pe parcursul executării contractului ca urmare a realizării investiţiilor asumate de către partenerul privat sau societatea de proiect;
b) bunurile pe care societatea de proiect trebuie să le transfere partenerului public la încetarea, din orice motiv, a contractului de parteneriat public-privat;
c) bunurile pe care partenerul public are opţiunea de a le cumpăra la încetarea, din orice motiv, a contractului de parteneriat public-privat;
d) bunurile care rămân în proprietatea societăţii de proiect la încetarea, din orice motiv, a contractului de parteneriat public- privat.
Art. 38. –
(1) La încetarea, din orice motiv, a contractului de parteneriat public-privat, drepturile constituite de partenerul public în favoarea partenerului privat sau a societăţii de proiect vor înceta, iar bunurile realizate sau dobândite de societatea de proiect şi reprezentând obiectul proiectului, precum şi cele necesare derulării serviciului public ce urmează a fi transferate partenerului public trebuie să fie libere de sarcini, în bună stare de funcţionare şi exploatabile conform standardelor aplicabile serviciului public şi/sau bunurilor similare, în condiţii stabilite prin contractul de parteneriat public-privat.
(2) La încetarea contractului de parteneriat public-privat ca urmare a expirării duratei pentru care a fost încheiat, bunurile realizate sau dobândite de societatea de proiect şi reprezentând obiectul proiectului, precum şi cele necesare derulării serviciului public se transferă partenerului public, cu titlu gratuit.
(3) La încetarea contractului de parteneriat public-privat din orice motiv, cu excepţia expirării duratei pentru care a fost încheiat, bunurile realizate sau dobândite de societatea de proiect şi reprezentând obiectul proiectului, precum şi cele necesare derulării serviciului public pot fi transferate partenerului public, în condiţiile prevăzute în contractul de parteneriat public- privat, cu plata unei compensaţii stabilite prin raportare la valoarea neamortizată a acestor bunuri. Dacă încetarea contractului s-a datorat culpei partenerului privat, din valoarea compensaţiei menţionate trebuie deduse orice sume datorate de partenerul privat drept despăgubiri, conform contractului de parteneriat public-privat.
Art. 39. –
În cazul în care partenerul privat sau societatea de proiect nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate în cadrul contractului de parteneriat public-privat sau obligaţiile faţă de finanţatorii proiectului, partenerul public, din proprie iniţiativă sau la solicitarea finanţatorilor proiectului, poate înlocui partenerul privat dacă această clauză a fost înscrisă în documentaţia de atribuie şi în contract, cu respectarea condiţiilor privind clauza de revizuire, potrivi legii care reglementează procedura de atribuire a contractului, conform prevederilor art. 25.
Art. 40. –
(1) La încetarea contractului de parteneriat public- privat pentru orice motive, altele decât expirarea duratei contractului, partenerul public va putea prelua acţiunile sau părţile sociale ale partenerului privat în societatea de proiect, în schimbul unui preţ stabilit în conformitate cu prevederile contractului de parteneriat public-privat şi ale normelor de aplicare. Dacă încetarea contractului s-a datorat culpei partenerului privat, din valoarea preţului menţionat trebuie deduse orice sume datorate de partenerul privat drept despăgubiri, conform contractului de parteneriat public-privat.
(2) În situaţia încetării contractului de parteneriat public-privat la expirarea duratei acestuia, partenerul public va putea prelua, cu titlu gratuit, acţiunile sau părţile sociale ale partenerului privat în societatea de proiect, în conformitate cu prevederile contractului de parteneriat public-privat.
Art. 41. –
Partenerul public are dreptul să monitorizeze şi să controleze, pe toată perioada derulării contractului de parteneriat public-privat, modul în care partenerul privat şi/sau societatea de proiect îşi execută obligaţiile născute din contractul de parteneriat public-privat şi/sau din prevederile legale aplicabile.
Art. 42. –
(1) Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de prezenta lege, partenerul privat sau societatea de proiect nu va putea cesiona sau greva cu sarcini drepturile şi obligaţiile proprii născute din contractul de parteneriat public-privat.
(2) Partenerul privat nu va putea înstrăina sau greva cu sarcini acţiunile sau părţile sociale deţinute în societatea de proiect, decât cu acordul expres şi prealabil al partenerului public şi al finanţatorilor proiectului, cu excepţia cazurilor expres prevăzute în prezenta lege.
Art. 43. –
(1) Contractul de parteneriat public-privat va fi încheiat în conformitate cu legea română, indiferent de naţionalitatea partenerului privat.
(2) Competenţa de soluţionare a eventualelor litigii izvorâte din încheierea şi/sau executarea contractelor de parteneriat public-privat este stabilită de Legea nr. 101/2016.
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 44. –
(1) Entităţile publice care intenţionează să deruleze proiecte de parteneriat public-privat pot organiza şi pune în funcţiune unităţi interne de coordonare a proiectelor de parteneriat public-privat, în conformitate cu prevederile normelor de aplicare a prezentei legi.
(2) Membrii unităţilor interne de coordonare a proiectelor de parteneriat public-privat vor urma cursuri de formare profesională, în vederea specializării în domeniul parteneriatului public-privat.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în prezenta lege, unităţile interne de coordonare a proiectelor de parteneriat public-privat pot fi sprijinite în derularea activităţii de consultanţi tehnici, economici şi juridici, după caz, contractaţi în condiţiile legii.
Art. 45. –
În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanţelor Publice elaborează normele metodologice de aplicare, ce se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 46. –
Prezenta lege întră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
FLORIN IORDACHE
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 24 noiembrie 2016.
Nr. 233.